Așa cum se arată lucrurile, nu cred că vom avea parte neapărat de liniște anul acesta. Nu știu dacă în România se vor întâmpla lucruri deosebite, pentru că îi văd pe oameni apatici, plictisiți, sătui. Nu știu ce s-ar putea întâmpla ca să ia atitudine. Este foarte clar, însă, că în lume va fi anul schimbării.
Am urmărit cu atenție tot ce se întâmplă, deși am fost plecată într-o țară în care conducerea împarte cu cetățenii resursele pe care le dețin sau profiturile pe care le fac din bogățiile țării. La noi, din păcate, am urmărit cearta pornită de la tragedia de la Crans-Montana și, evident, comparația făcută cu Colectiv. Deși, mi se pare că nu are nicio legătură cu ceea ce s-a întâmplat atunci în România, din foarte multe motive. Vă recomand să-l citiți pe Bogdan Tiberiu Iacob; a făcut o postare extrem de interesantă din acest punct de vedere.
Am urmărit și cearta pe tema concertului de la Viena (eu nu m-am uitat la concert), dar și ce alte lucruri s-au mai petrecut în lume, cum ar fi biserica arsă din Amsterdam. Mă întreb, însă: de ce v-ați certat? Dincolo de aceste tragedii, văd că și acum, în 2026, aveți tendința — și mă refer la ambele tabere — să nu vedeți, de fapt, ce se întâmplă sub nasul vostru, aici, în România. Parcă cineva, la un semn, vă împinge de la spate să comentați lucruri care, evident, nici nu ne complică viața, nici nu ne-o fac mai bună.
Dar, culmea, lucrurile care într-adevăr vă influențează viața pare că mulți dintre voi vă faceți că nu le vedeți. Am citit astăzi mai multe postări ale unor personaje care l-au votat pe Nicușor Dan, iar acum sunt dezamăgite de impozitele aberante puse de Bolojan. Cu toate acestea, le-au plătit. Eu am anunțat foarte clar că îmi voi plăti impozitele abia la sfârșitul anului. Așa, și ce dacă o să-mi pună penalități? Astăzi, cineva îmi făcea socoteala pe pagină că, dacă le plătești peste doi ani, luând în calcul rata inflației, nu pierzi foarte mult. Era vorba, însă, de un gest simbolic despre care s-a vorbit la mine în platou. Florin Călinescu a dat un exemplu: în alte țări se poate, la noi nu. Nu văd să se fi înghesuit mulți să refuze plata. De altfel, domnul Bolojan… nici măcar nu s-au obosit să deschidă aplicația care, înțeleg, se mai blochează din când în când. Eu am intrat aseară doar ca să văd cât am de plată și care este situația exactă.
Cred că avem o singură șansă anul acesta: să fim mai categorici atunci când cerem să ni se spună adevărul. Pentru că, știți bine, simplul privit la televizor sau scrisul pe rețelele sociale nu rezolvă problemele. Îmi doresc să vedeți că se poate și altfel. Aveți dreptul să faceți asta. Aveți dreptul să vă bateți pentru drepturile și libertățile pe care le găsim în Constituție. Bine, o să spuneți că în România nu mai respectă nimeni Constituția. Haosul de la Curtea Constituțională, modul în care se aplică dubla măsură — am scris despre aceste lucruri zilele trecute.
Când s-au anulat alegerile, au fost primii care au aplaudat decizia Curții Constituționale. Acum, când o parte din judecătorii de la Curte (nici nu mă interesează din ce tabără sunt) au venit să semnaleze că, doar de dragul lui Bolojan, se încalcă absolut toate procedurile, toți cei care au aplaudat anularea alegerilor s-au scandalizat. Eu înțeleg că totuși se trăiește bine în România. Nu văd nemulțumirea nici pe stradă, nici în Piața Victoriei sau în Piața Universității. Am înțeles, au fost sărbătorile, oamenii au stat cu familia.
Dar să știți că nu o să vină Trump să ne rezolve problemele. Eu nici nu sunt adepta acestui lucru; de altfel, am spus de multă vreme că soluția nu este să vină americanii sau oricine altcineva să ne salveze. Mă enervează la culme că Macron s-a implicat. Apropo, am văzut discursul lui Macron de Anul Nou, în care promite alegeri prezidențiale anul viitor fără interferențe străine. Pe bune? Chiar Macron a promis asta? Îi văd pe liderii europeni cum devin din ce în ce mai mici, în timp ce Uniunea Europeană — aia „puternică” — ne-a mai scos 50 de milioane de euro din buzunar pentru Ucraina, așa, dintr-un foc. În schimb, bani pentru români nu sunt: nici pentru cei cu dizabilități, nici pentru pensionari, nici pentru copii.
Îi văd pe toți cât de insignificanți devin, deși se pretind specialiști în politică externă. E interesant cum unii îl aplaudă pe Donald Trump acum. Știți că eu sunt un mare fan al lui Trump, dar, așa cum am luat poziție și în ceea ce s-a întâmplat în Gaza, evident că nu îl apăr orbește. Nici pe președintele din Venezuela nu îl apăr. E foarte clar: n-am fost în Venezuela, dar am citit și am urmărit discuțiile din platou când venea domnul general Talpeș și vorbea despre dolarizare și despre perspectivele din acea zonă. Unii nici măcar nu se uitau către acea regiune. Este o evoluție firească, era previzibilă; de altfel, și domnul Georgescu vorbea de foarte multă vreme despre ce se întâmplă acolo.
Văd că mulți se întrec în analize și îi certă pe suveraniștii care sunt de acord cu Trump, deși ei înșiși se pretind suveraniști. Este un spectacol interesant zilele acestea: se pare că ești un „suveranist nasol” dacă îl aplauzi pe Trump. Eu cred că lucrurile trebuie privite dintr-o altă perspectivă și mă surprinde cât de puțini discută, de fapt, despre noua ordine mondială care se prefigurează. Noi putem să ne certăm în continuare între noi, dar nu așteptați să vină americanii să ne rezolve situația. Da, este adevărat ce a spus domnul Georgescu: lui Trump nu-i plac țările care anulează alegeri, mai ales cele care invocă interferența rusă, așa cum s-a întâmplat și în America.
