Europarlamentarul Dacian Cioloș susține că femeia incendiată de un criminal recent eliberat este doar un vârf al icebergului, asta pentru că societatea românească a eșuat în salvarea și protejarea femeilor care cad pradă agresorilor sexuali.
”Trăim în țara în care o carte a lui Mircea Cartarescu despre femei a stat ani în șir în topul celor mai vândute cărți. În aceeași țară, în fiecare primăvară, polițiștii le oferă politicos flori femeilor de ziua lor. Și, tot la noi, să deschizi ușa unei doamne, să te ridici de pe scaun când intră în încăpere și să-i săruți mâna respectuos erau semne de bună purtare pentru un bărbat civilizat. Ei bine, în aceeași țară avem un număr uriaș de fete minore care rămân însărcinate, iar violența în familie a ajuns la cote alarmante. Nu e lună în care să nu auzim de câte un caz monstruos. Fete inocente cad pradă unor acte de violență incredibile. Valuri de emoție însoțesc toate aceste cazuri fără a se schimba nimic semnificativ în societatea noastră.
Am auzit cândva că suntem mari exportatori în rețele de trafic de ființe umane și ne-am revoltat câteva ore. Am auzit despre sate în care sclavia se practică în mod curent și am crezut că e o excepție. Dar trece ceva timp și mai apare câte un caz. Clipurile online cu femei agresate nu sunt deloc rare, ba în unele zone par a fi destul de obișnuite. La asta aș adăuga tradiția desconsiderării femeii, tratarea ei ca un simplu obiect sexual sau un accesoriu în gospodărie, nicidecum o ființă umană. Toate la un loc denotă un eșec social din partea noastră, un eșec cu care pare că ne-am împăcat. Câteva revolte online, acoperite uneori de grupuri ideologice care nu au unde să își manifeste conservatorismul și niciun efect în societate. Nimic nu se schimbă.
Nici în politică nu stăm mai bine. Numărul de femei din spațiul public rămâne în continuare foarte mic, iar multe dintre femeile din politică s-au complăcut în a fi marionetele unor politicieni hârșâiți. În loc de exemple de reușită care să ajute la modificarea situației sociale, am văzut evoluând în spațiul public femei care au acceptat posturi și poziții în schimbul renunțării la puterea reală. E un alt eșec care ar trebui să ne întristeze.
De câte ori am pus în discuție reprezentativitatea în organizațiile în care am lucrat sau din care am făcut parte în România, mereu am văzut sprâncene ridicate a neîncredere. Sunt convins că mulți bărbați au considerat o astfel de abordare cel puțin extravagantă. Sunt la fel de convins că, la nivelul societății, femeile din România nu au curajul de a-și asuma carierele pe care și le-ar dori sau cele în care le poartă viața. Tradiția abuzului și lipsa de șanse reale duc în mod normal la lipsa curajului de a revendica ceea ce meriți să primești sau, și mai rău, te împiedică să visezi. Nu este, însă, vina lor. Este vina unui model social pe care l-am perpetuat împreună și a unei viziuni obtuze a părții masculine a societății. Când se discută că e nevoie de mai multe femei în societate, în organizații civice sau politice, apare imediat chestiunea meritocrației pe care nu o menționase nimeni până la momentul respectiv. Culmea, oameni cât se poate de echilibrați și civilizați ignoră să înțeleagă că și acest gen de comportament constituie o agresiune.
Nu vreau să enumăr numele tinerelor fete care au ținut paginile ziarelor în ultimul an. Sunt cazuri grave, exploatate deseori indecent. Mi-amintesc cum în urmă cu mai mulți ani un sat întreg a luat apărarea unui grup de tineri care violaseră o fată din respectiva localitate. Nu mă miră, indiferent cât de mult poate să ne revolte. Am văzut declarațiile halucinante ale unui înalt reprezentant al sistemului juridic. Am văzut anul trecut și declarațiile unui fost ministru al Educației. Două doamne care au încercat să explice că și femeile au partea lor de vină. Or, dacă permitem acest tip de gândire, de ce să ne mai mirăm când oameni simpli sunt convinși că victima și-o merita?
A trecut de mult timpul când ar fi trebuit să facem ceva în a schimba situația. Ar fi prea puțin să spun că suntem în al doisprezecelea ceas. Generații de tinere au fost nevoite să suporte abuzuri și discriminări pentru că nu putem să ne mobilizăm în a schimba lucrurile. De a le face oneste și demne pentru femeile de care ne aducem aminte din când în când și credem că le schimbăm viața doar cu o floare. Avem nevoie de un strop de rușine și de penitență în viața publică și să admitem că am greșit. În ceea ce mă privește, îmi doresc să contribui cu toată energia mea la această schimbare și aveți promisiunea că nu voi sta tăcut și indiferent când voi vedea că vechi metehne continuă să domine comportamentul nostru.”, scrie Dacian Cioloș.
