Marin Nazat: Desființați România!

Desființați România, netrebnicilor, nu vă mai prefaceți că avem o țară ! Nu ne mai mințiți că România e un stat suveran și nu ne mai chemați la vot ! Ce să alegem, o gașcă de târâtoare la porți străine? Niște nevertebrate încolonate, cu căciulile în mână, la ușa ambasadelor stăpânitoare aici? De ce să ne amăgim că vă dăm puterea, când, de fapt, cei de afară o au și o exercită după cum le vine cheful? 

Cheltuim degeaba bani și energie, iluzionânu-ne  aiurea că bătălia electorală va decide asupra destinului nostru. Nouă ne-a rămas doar dreptul de a scoate din urnă numele slugilor, nu altceva. Deși, inșii ăștia  – parlamentari și miniștri, nu-l pomenesc pe președintele ilegitim – nu au identitate. Și-au abandonat-o voluntar, ca nu cumva să-și supere șefii de la Bruxelles și Washington.

Oameni fără chip și stare civilă, niște contururi amorfe și confundabile unul cu altul, goale. Copii abjecte ale politicianului născocit de o Europă globalizată și insensibilă la tradițiile naționale. Legile trebuie să aibă musai girul ocupanților, ca și mărimea lefurilor, a pensiilor, nimic nu trece de ochiul lor  satrapic. Ne-am vândut economia și independența la ordinele cancelariilor euroatlantice, ne-am  trimis așijderea cetățenii în pribegie  să cerșească o firimitură de condiție umană inferioară. Suntem monitorizați de ani de zile  de parcă am fi infractori, ni se interpretează în toate felurile orice gest și mișcare.

Trădătorii s-au înmulțit și circulă la vedere, unii sunt chiar formatori de opinie. Statul îi decorează și-i saltă în grade și ranguri, se bucură de onoruri și privilegii. Se laudă cu relațiile lor de dincolo de granițe și, din vocația  delațiunii, și-au făcut piedestal. Schengen-ul  este  sperietoarea cu  care ne amenință stăpânul, titulatura compromisului suprem. Intrați în  spațiul nostru doar despuiați și de-a bușilea, uitați că  sunteți români ! Ni se repetă întruna. Șantajul politic e botezat corectitudine politică, iar de nu schimbăm legislația internă pe placul afaceriștilor străini, ioc investiții ! Întreprinzătorii muscali ne-au furat la bucată metalurgia, dar nimeni  nu le cere socoteală. Subminarea economiei naționale și spionajul sunt vini indigene. Procurorii  români sunt preocupați să-i bage la zdup numai pe afaceriștii neaoși. Ceilalți sunt curați  și cinstiți, americanii ne-au chevronizat și bechtelizat de ni s-a dus buhul, dar ne predau lecții de morală.

Parlamentarii băștinași s-au sculat cu noaptea în  cap și s-au îmbulzit, spășiți, la un atașat diplomatic, un țâști-bâști împins de peste Ocean să ne măsoare lipsa de demnitate. Au cearcăne pământii, de la nesomn, și le tremură bărbăția de frică. Vocea li s-a pițigăiat și pășesc umil în salonul yankeului. Îi explică pierit că sunt puterea  legiuitoare și se scuză că nu l-au întrebat înainte, că nu i-au cerut permisiunea de a legifera. Gazda îi cercetează cu dispreț  și mestecă arogant chewing-gum. Bleah, ce popor de lingăi! își zice în gând individul care și-a atașat la carâmb România. E atâta scârbă în ochii ăstuia că  abia se abține să nu scuipe.

America nu s-a învrednicit, de un an și ceva, să-și expedieze ambasadorul la București, la ce bun ?, în colonie merge și aghiotantul. Alți câțiva diplomați s-au repezit  la Palatul din Dealul Arsenalului să-i ia la refec pe aleși, să-i iscodească față în față. Parlamentarii din  republica vasală își pun cenușă  în cap, o țin langa cu proasta comunicare  și promit că nu se va mai întâmpla. Își iau angajament să nu-și mai necăjească supraveghetorii, ce vreți ? Naivii și-au imaginat că procedura  de legiferare  le aparține lor, nu străinilor! Așa că desființați, netrebnicilor, România, n-o mai batjocoriți prin oficinele străinătății ! (Suflet în exil)