USR cere, luni, înfiinţarea unei comisii de anchetă în care cei responsabili de învăţământul din România, foşti miniştri, să vină şi să dea explicaţii, după rezultatele testelor PISA. Senatorul USR Ştefan Pălărie a arătat că în România noi nu mai avem nevoie de un nou slogan, precizând că s-a văzut cât de deficitar a fost sloganul ”România educată”, menit să ne adoarmă, dar în spate lipsit de absolut orice formă de consistenţă sau de soluţii.
”A trecut mai puţin de o săptămână de la momentul în care rezultatele testelor PISA au fost făcute publice săptămâna trecută. Am văzut căderi consistente la toţi cei trei indicatori, citire, matematică, ştiinţe. Am văzut trecerea unei bariere psihologice de peste 52% nivel de analfabetism, în aplicarea matematicii în şcolile din România. Şi există pericolul să se instaureze o linişte asurzitoare. Nimeni nu este vinovat, nimeni nu este responsabil”, a declarat senatorul Ştefan Pălărie, la Parlament.
El a dat ca exemplu ţările nordice, unde, ”pentru scăderi mai mici şi de mult mai sus în dreptul mediei europene, au declanşat oficial o aşa-numită criză de învăţare, au venit şi şi-au asumat politic în faţa oamenilor, guvernul, miniştrii şi au decretat priorităţi critice pentru ca ţările lor, Danemarca, Norvegia, Franţa, să iasă din această prăbuşire de rezultate şi să repună situaţia învăţământului pe un traseu normal”.
E nevoie de responsabilitate
”În România noi nu mai avem nevoie de un nou slogan şi am văzut cât de deficitar a fost sloganul ”România educată”, menit să ne adoarmă, dar în spate lipsit de absolut orice formă de consistenţă sau de soluţii. Eu cred că este şi pentru România momentul să declanşăm discuţii reale, identificare de probleme şi mai ales să ne concentrăm pe soluţii. Din acest motiv, mai mulţi colegii mei din Camera Deputaţilor, din Comisia de Învăţământ, au solicitat o comisie de anchetă în care cei responsabili de învăţământul din România, foşti miniştri să vină şi să dea explicaţii”, a anunţat Pălărie.
El a menţionat că doresc să vadă perspectiva fiecăruia dintre ei, mai ales dacă vorbim poate de la 2012 încoace, când am început să avem la fiecare trei ani rezultate mai proaste.
”Avem nevoie să ne punem nişte întrebări fundamentale. Este oare problema de suprapunere a unei crize de învăţământ generată de foarte mulţi copii din medii vulnerabile, suprapusă cu o criza supra-stimulării formatelor digitale? Ce se va întâmpla cu aceşti copii care astăzi nu înţeleg un text, atunci când vor deveni adulţi şi vor intra în piaţa forţei de muncă sau în economie? Ce facem cu societatea asta hiper-digitalizată în care uneori semnăm cu o singură bifă contracte, termene şi condiţii, iar noi avem jumătate din România care nu înţelege ce citeşte? Înspre ce societate ne îndreptăm? Ce facem cu criza profesorilor, fie legată de numărul profesorilor şi avem o diminuare de număr de cadre didactice sau criza de motivaţie?”, s-a întrebat Ştefan Pălărie.
