În luna iunie, Marcel Ciolacu ne anunța că începuse „acum șase luni” negocierile pentru ca România să primească portofoliul economiei și al pieței interne în noua Comisie.
„Cred că în România, tot ce se întâmplă acum este despre economie, şi cred că cel mai bun portofoliu pentru România este economie şi piaţă internă”, adăuga Ciolacu.
Trei luni mai târziu, România primește o funcție care va administra Educația, Locurile de muncă și Drepturile Sociale. Sună important, dar în realitate sunt domenii în care Uniunea nu are aproape deloc pârghii concrete de acțiune.
Postul de vicepreședinte executiv al Comisiei este, în teorie, unul de prestigiu care bifează la criteriul „fudulie” dar și acesta a fost alocat României din motive mai degrabă tehnice:
1. pentru că portofoliul în sine este unul slab, din ultima treime a clasamentului importanței, și atunci a existat o compensare;
2. pentru că pe criterii de distribuție geografică și de populație, arhitectura vicepreședinților acoperă toate zonele și o majoritate a cetățenilor din Uniune.
În afară de primul mandat de tranziție pe multilingvism, atribuit României imediat după aderarea din 2007, țara noastră a avut portofolii mult mai consistente și relevante, mult mai de impact în viața oamenilor și cu bugete mai mari: Agricultura, Coeziunea și Transporturile.
Așa că oricât ar încerca Marcel Ciolacu să îmbrace înfrângerea dintr-o negociere în victorie, anunțul doamnei von der Leyen, de astăzi, arată câtă putere are guvernul PSD-PNL în politica europeană și de câtă apreciere se bucură.”
Sursa: Realitatea Din USR
