Senatorul USR, Mihai Goțiu, a atras atenția că râul Dâmbovița a secat în zona montană. Acesta a publicat imagini de la fața locului și a precizat că dezastrul s-a produs în avalul lacului de acumulare de la Sătic.
IMAGINI TERIBILE: RÂUL DÂMBOVIȚA A SECAT ÎN ZONA MONTANĂ – dezastrul s-a produs în avalul lacului de acumulare de la Sătic, la o săptămână după ce activiștii de mediu alertaseră autoritățile asupra iminenței producerii lui! ATENȚIE: Un amendament la Legea Apelor, care urmează să intre la vot în plenul Senatului, ar facilita producerea unor astfel de ”accidente” pe toate râurile României!
””Prețul” unor baraje: Albie complet seacă, zglăvoace (specie strict protejată la nivel european) rămase pe uscat, râu în care acum 100 de ani trăiau lostrițe, azi traversat de pe un mal pe celălalt, în cizme, fără să le uzi sau cum e când lăcomia, hoția și batjocura lasă un râu emblematic fără apă! Asta se întâmplă aval de acumularea Sătic! Ok, e secetă, dar Dâmbovița în zona Podu Dâmboviței-Rucăr, în Parcul National Piatra Craiului cum poate arăta în halul acesta azi, la o săptămână după ce am sesizat Gărzii Naționale de Mediu nerespectarea debitului de servitute?”, a postat, vineri seara, pe pagina de Facebook, organizația non-guvernamentală Aqua Crisius (https://www.facebook.com/AquaCrisius/posts/3013217288721283 ).
Pe 13 aprilie, am avut o ședință extraordinară a Comisiei pentru Ape și Păduri din Senat, în care am dezbătut propunerea legislativă de modificare a Legii Apelor, nr. 107/1996. Am fost de acord cu multe dintre amendamentele inițiatorilor. O parte dintre amendamentele pe care le-am propus și susținut personal au fost, de asemenea, acceptate. Selectiv:
– Măsuri pentru aducerea corupurilor de apă la stare și potențial ecologic bun;
– Introducerea lucrărilor de reconstrucție ecologică a ecosistemelor acvatice degradate, deteriorate sau distruse;
– Menținerea obligației ca deținătorii de lucrări și instalații pe cursurile de apă să transmit lunar, către ANAR, măsurători (inclusiv a debitelor de servitute);
– Obligații privitoare la transparența publică a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor.
Din păcate, nu am reușit să-mi conving colegii din Comisie să renunțe la modificarea propusă de inițiatori – de includere a obiectivelor declarate ca fiind ”de interes național” ca excepție la interdicția de autorizare a unor lucrări pe sectoarele și cursurile de apă neafectate de activități umane. Am arătat și de această dată, și cu prilejul altei propuneri de modificare legislativă în același sens, că, potrivit directivelor europene din domeniu, protecția mediului reprezintă un INTERES PUBLIC MAJOR (adică mai mult decât interesul local și chiar național).
Un baraj de acumulare (care deservește și o hidrocentrală) precum cel care a produs dezastrul din aceste zile de pe Valea Dâmboviței ar putea fi declarat în mod discreționar, printr-o simplă Hotărâre de Guvern, ca fiind ”de interes național”. La fel cum s-ar putea declara alte tipuri de lucrări aparent benefice (îndiguiri, betonări etc.), mai ales dacă în joc ar fi și niște bugete consistente pentru firmele de construcție ”prietene” guvernanților. Iar din acel moment, distrugerea cursurilor de apă respective ar fi ”garantată”, fiind doar o chestiune de CÂND (nu DACĂ) dezastre precum cel din imaginile de mai jos s-ar repeta.
O singură săptămână, o singură zi și chiar o singură oră (!) în care beneficiarul care ar trebui să asigure debitul de servitute ”uită” să o facă (că doar n-o renunța el la cei 10 lei pe care îi primește pe kilowatt-ul produs în săptămâna aia), ar produce distrugerea definitivă ori, cazul ”fericit”, doar pe zeci de ani (!) a habitatelor și întregului ecosistem care depinde de acel curs de apă!
Mâine, voi depune o interpelare oficială, prin care voi solicita Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor o anchetă a Corpului de control cu privire la dezastrul de pe Dâmbovița și, cel mai probabil, voi pregăti și un denunț penal (dacă nu va începe între timp o anchetă penală).
Și voi transmite aceste imagini și colegilor din Comisia pentru Ape și Păduri și tuturor senatorilor pentru a înțelege că secarea râurilor României nu reprezintă lucrări ”de interes național”.
.
.
